Maria Cârneci, îngenuncheată de durere. Artista de muzică populară plânge neîncetat!

Maria Cârneci se pregătește de parastas. Au trecut deja 6 luni de la moarea jumătății ei. Romulus Petrescu, cel care i-a fost soț artistei aproape 40 de ani, a fost ucis la finalul anului trecut de un perfid cancer de colon.

De atunci, Maria Cârnești s-a transformat în umbra femeii puternice și pline de viață pe care o știm. Artista suferă cumplit. Singurele persoane care reușesc să-i mai aline suferința sunt nepoatele sale. Motiv în plus de suferință pentru doamna cântecului popular românesc este că nu poate face un parastas cum se cade. Starea de Alertă impusă din cauza epidemiei de coronavirus o obligă să organizeze ceva restrâns.

La 6 luni de la trecerea în neființă a bărbatului, Maria Cârneci rememorează cei 40 de ani petrecuți împreună și nu găsește o singură amintire neplăcută. Romulus Petrescu a fost bărbatul perfect pentru artista, iar aceasta nu încetează să-i cinstească amintirea, continuând chiar să vorbească zilnic cu el.

“L-am întâlnit pe soţul meu, economist de profesie, la concursul «Floarea din Grădină», el fiind director la hotelul în care eram cazată. Încă de la începutul relaţiei am fost de nedespărţit şi nu concepeam ideea de a sta separaţi. Eram tineri şi frumoşi, iar din iubirea noastră a venit pe lume băiatul nostru, Edi. Cred că atunci când am rămas însărcinată a fost cel mai fericit moment din viaţa mea”, povestea Maria Cârneci acum câțiva ani, citată de cancan.

Pe 25 noiembrie, după o lungă suferință cu nemilosul cancer, Romulus Petrescu s-a stins din viață. “El făcea morfină, dar nu mai făcea față durerilor, s-a chinuit teribil. A suportat și nu s-a plâns. A murit lucid. Pentru fiul nostru a fost un șoc să și vadă tatăl dându-și ultima suflare. A ieșit din rezervă și am intrat eu. L-am ținut de mână pe soțul meu, se văita de dureri și respira greu. Mi-a spus că are o rugăminte la mine, să mă duc în dressing și să îi scot costumul, cămașă alba și palton. Eu știam ce vrea, dar îl întrebam mereu ce să fac cu ele. Și-a dat seama că nu mai puteam să mă abțin să nu plâng”, mărturisea Maria Cârneci atunci.